2011 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2011 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

A San Francisco cable car holds 60 people. This blog was viewed about 1,700 times in 2011. If it were a cable car, it would take about 28 trips to carry that many people.

Click here to see the complete report.

De ce, dom’le, de ce….

Etichete

dragoste

A fost cel mai frumos revelion pe care l-am petrecut…pentru că m-am apropiat mai mult de cineva, deşi în mod surprinzător mi-a luat-o înainte, m-am bucurat mult. Din păcate nu a durat destul de mult încât să-l pot cunoaşte mai bine, numai câteva lucruri mici am aflat şi chiar avem ceva în comun. Nu pot spune nimic despre ceea ce simt, dar pot spune că fata de care se va îndrăgosti el cândva va fi foarte norocoasă.

Am avut fel de fel de şanse să-mi fac un prieten, dar nu au fost tocmai bune. Tot singură am rămas, dar rândul de admiratori care stă la uşa mea încă nu s-a terminat. Nu pricep un lucru: de ce trebuie să îi încerc pe toţi până să găsesc şi eu pe cineva pentru mine? De ce nu nimeresc? Unde ar trebui să caut? Odată surioara mea mai mică mi-a zis că nu voi găsi dacă stau şi aştept. Bun…caut, momentan mă pregătesc pentru o perioadă destul de grea şi nu am timp să caut.

Da’ de ce dom’le, de ce? Înainte să se întâmple să mă bag cu cineva mereu spun că nu suport despărţirile, dacă mă vrea cineva trebuie să se gândească de două ori înainte, la ideea că: NU MAI VREAU RELAŢII SCURTE!!!!!  Băi! Dacă pur şi simplu doar mă placi fiindcă sunt frumoasă şi de treabă, totuşi nu mă iubeşti, nu mai încerca! Mai întâi te îndrăgosteşti şi după aia…. E simplu ca bună ziua! Dar degeaba îmi bat gura. Pe mine mă deranjează foarte tare concluzia la care ajung mereu: că mai mult sunt de rezervă ca să uite de nu ştiu cine. Ei cucu! În trecut eu am plâns mult timp pentru prima dragoste, am plâns pentru că s-a despărţit de mine, din cauza unei foste, şi încă cât de mult am plâns până mi s-a acrit de minciunile lui. Ăsta e motivul pentru care l-am şters definitiv, fiindcă nici ca amic nu-l mai suport. NU SUPORT MINCIUNILE!!! Clar!

În acei doi ani de la despărţire mi-am mai făcut câte un prieten, dar nu dura mai mult de câteva zile, sau chiar mai mult de o zi, din motive personale. La unul nu mi-a plăcut că fumează şi mă cheamă curând la el acasă, deci se cunoaşte care îi erau intenţiile. După aia am avut pe cineva înainte de vacanţă de vară, aproape două luni am fost cu el şi nu am mai putut dom’le să stau cu el pentru că eu spre deosebire de el sunt mult mai calculată şi mă port exact ca mama lui (menţionez că e mai mic ca mine cu un an jumate).  Nu am mai plâns pentru nimeni.

Totuşi am plâns pentru a doua oară….nu degeaba. Nu ca prima oară….Am avut într-adevăr aceeaşi senzaţie, dar de data asta am reacţionat mai diferit, am fost mai cu capul pe umeri. Din fericire…

*

Nu am putut să nu plâng, prietene….pentru că începusem să mă ataşez şi bineînţeles au fost puţine momente petrecute împreună, dar frumoase. De la tine am doar amintiri plăcute, de aceea nu am de ce să te iert….pentru că nu am ajuns departe şi pentru că ai fost sincer. Îmi doresc să fi putut repara o greşeală dacă am făcut vreuna. Ataşamentul deosebit pe care l-am căpătat nu a fost atins de despărţire, dar  va  rămâne aşa, va rămâne. Nu mă refer la distanţă, căci se schimbă mereu, mă refer la acea mică flacără. Trebuia să-mi păstrez tăcerea…şi încă voi mai păstra…doar o parte din tăcere, cealaltă parte am dezvăluit-o deja. Gata! Nu mai spun nimic….

I’m waiting for YOU…

A memory is burning…

Pentru că încep un An Nou
Îmi doresc ca această ultimă zi din acest An
Să fie ultima în care îmi mai amintesc de suferinţă
Mâine e prima zi a vieţii noi pe care vreau să o încep
Să fie Anul care-mi va aduce bucurii şi iubire
O nouă speranţă ce va fi veşnică şi bineînţeles
Să mă împiedic de o nouă iubire, să fie una adevărată
Căci e singurul lucru pe care mi-l doresc de când m-am născut…:)

După atâta suferinţă şi mici bucurii, destulă exprienţă de viaţă adolescentină…aceste mici lucruri de care am avut parte, de pe urma cărora eu am învăţat câte ceva, sunt mici surse de inspiraţie pentru cuvintele pe care le-am scris mai sus…Nu-mi doresc decât să am parte de fericire…..

Una din născocirile subconştientului meu în timpul somnului…

-E un spirit. Ştiu sigur….

*

Odată, o femeie cu piele palidă, cu părul lung şi negru, ne arăta mie şi prietenilor mei un drum spre copilul ei în cel mai ascuns loc dintr-o clădire veche inexistentă. Acel copil al ei era de fapt o mumie gata să se sfărâme. Dar de ce mama acelui copil mort de mii de ani ni l-a arătat? Şi cine era ea de fapt?
În următoarea zi, am ieşit la joacă şi am văzut aceeaşi femeie. Mulţi au vrut să o prindă, în schimb ea mi-a dat bani ca să nu spun nimănui de ascunzătoarea ei proprie, care se afla în clădirile existente din cartier. De fapt avea mai multe ascunzători şi mergea pe pereţi. E cea mai ciudată femeie pe care am văzut-o.  Apoi a dispărut brusc şi nu am mai apărut.  Mă întorc cu prietenii la joacă. Le-am dat banii prietenilor. Un lucru înfiorător avea să se întâmple, presimţeam asta. Câţiva vecini făceau curăţenie. unul dintre ei spăla geamul. O bucată mare de ţeavă din fier înfiptă într-o piatră se afla la geam. Serios! Nu ştiu de unde a apărut, dar era foarte mare şi după cum vedeam, avea vreo 300 de kg. Pentru că îi stătea în cale a luat ţeava cu tot cu piatra şi a aruncat-o în jos pe lângă bloc. Nu am putut evita asta, dar ţeava a pătruns în pieptul unei fete pe care nu o cunosc şi a ieşit pe partea cealaltă. Nu a murit pe loc, ci ţipa de durere şi alerga după ajutor. Era o maşină în apropiere cu portbagajul deschis în care s-a aruncat fata aceea. Toţi se uitau la ea. Atunci i-am zis şoferului: “Duceţi-o la spital! Cu siguranţă va supravieţui!” Nici acum nu am înţeles de ce am scos vorbelea astea. Îmi dădeam cu pumnii în piept să aflu cât de dureros putea fi, cum avea să supravieţuiască dacă ţeava era aşa groasă şi i-a pătruns pieptul prin coaste, vertebre şi nervi? Atunci mi-am dat seama că a fost un blestem. Pentru că unii dintre prietenii mei a atins mumia din care s-a sfărâmat o parte, iar mama s-a simţit deranjată şi chiar furioasă. A fost o capcană. Deci femeia aceea era un spirit malefic. De aceea tot dispărea şi apărea pe pereţii clădirilor.  “Era un spirit…”

A fost cel mai ciudat vis pe care l-am avut. Visul nu m-a speriat aşa de tare încăt să spun că a fost un coşmar. Mai degrabă a fost o semnificaţie care m-a pus pe gânduri. Totuşi este asta şi o născocire, o imginaţie produsă de subconştient în timpul somnului. Se pare că în timpul somnului subconştientul meu are foarte multă imaginaţie, iar visul ăsta e doar unul dintre multe alte vise cu semnificaţii diferite, dar au fost şi vise absurde, şi vise care s-au împlinit mai târziu.
În ziua următoare mi-am luat inima-n dinţi şi m-am dus la antrenament deşi ceva din mine nu a vrut să mă lase, motiv pentru care am plecat mai târziu de-acasă. La antrenament mi s-a înţâmplat un lucru la care nu m-am aşteptat vreodată. Fiindcă muşchii mei nu au mai răspuns la comenzi de la atăta efort pentru condiţie fizică, la o săritură prin întoarcere am călcat strâmb şi mi s-a făcut rău de durere…

*

Conceptul meu

Într-o relaţie:
-un bărbat nu trebuie să-i ceară, ci să găsească un moment potrivit
-nu trebuie să fie rece cu ea, ci păsător
-nu trebuie să o forţeze, ci să aibă răbdare
-nu trebuie să fie încăpăţânat, ci să cedeze
-nu trebuie să aştepte un semn de la ea, ci să-i dea
-nu trebuie să fie mincinos, ci să fie mereu sincer
-nu trebuie să înşele, ci să fie fidel
-nu trebuie să-i poarte ură, ci să o ierte pentru sinceritate
-nu trebuie să arate că o iubeşte, ci să simtă cu adevărat
-nu trebuie să plece de lângă ea în momente triste, ci să-i ofere un umăr şi suport moral
-nu trebuie să bată din picior, ci să-i explice unde a greşit
-nu trebuie să se uite la alte femei, ci să le întoarcă spatele
-nu trebuie să râdă de ea, ci să râdă cu ea
-nu trebuie să fie egoist, ci să se gândească la ce-şi doreşte ea
-nu trebuie să termine un act intim, ci să o lase pe ea să spună stop
-nu trebuie să-şi demonstreze iubirea prin cuvinte, ci prin priviri şi fapte

-etc…
Această listă imensă reprezintă conceptul meu despre o relaţie. Însă am observat până acum că nici-un bărbat nu respectă astfel de lucruri uşor de făcut. Le e prea greu…e o învăţătură mult prea grea. Din punctul meu de vedere e mult prea greu să găsesc un băiat care să aibă aceeaşi gândire ca şi mine….Poate există, poate nu există…

Am motive să zâmbesc

Ce bine e sa zâmbesc în momentele cele mai grele din viaţa mea. După despărţirea ta de mine, care s-a întâmplat acum aproape 2 ani, au urmat greutăţi, momente grele care mi-au apăsat sufletul, dar mult prea multe. Am plâns…de părere de rău, pentru că tu ai greşit. Eu nu am greşit cu nimic, ci pur şi simplu am vrut să trăiesc o iubire, un vis, dar tu, numai tu ai greşit, şi încă foarte mult, fiindcă mi-ai spulberat visul, iluzia. Pentru asta eu îţi doresc tot “binele” din lume şi bineînţeles nu vreau să te judec, dar ştiu că într-o zi îţi vei primi “răsplata” pe care o meriţi din plin. Roata se va întoarce…în favoarea mea.
Eu niciodată nu m-am prefăcut în faţa ta, dar tu te-ai prefăcut tot timpul şi nu numai în faţa mea. Speram din tot sufletul să fiu fericită, dar tu……… Eşti josnic! Un laş! Asta eşti fiindcă ţi-a fost frică să trăieşti. Tu în momentul de faţă nu trăieşti, eşti mort! Un mort…pe care nu am de gând să-l mai iubesc vreodată. Eşti un prost, fiindcă nu ştii ce e aia iubire, idiotule! Acum…am încetat să mai plâng…de dragul persoanei proprie, fiindcă propria mea persoană merită toată fericirea din lume, merită să fie apreciată, îmbrăţişată, iubită, copleşită de înţelegere, încredere şi prietenie, căci asta înseamnă iubire…şi e una sufletească, nici decum ceea ce m-ai învăţat.  
Dar totuşi îţi mulţumesc mult pentru timpul tău acordat. De la tine am învăţat ce-i poate capul unui papă-lapte ca tine.  De la tine am învăţat să testez, să analizez bine trecutul fiecăruia şi prezentul…fiindcă au o legătură strânsă cu viitorul. De aceea sunt solitară. Dar totuşi sunt mulţumită de mine însămi, fiindcă ştiu cum să procedez de-acum încolo şi fiindcă sunt mai bazată pe mine, bineînţeles, tot datorită ţie, netrebnicule ce eşti.
Ştii ceva? Un musculos plin de pastile sau proteine nu are valoare. Tu vrei să fii din ce în ce mai mare, dar crede-mă, că asta nu te va face mai bun….ştiu foarte bine ce spun. Eşti înfiorător…
Am căzut ca o frunză şi am trecut prin faţa ta, dar tu m-ai ignorat şi ai mers mai departe. Au cazut atâtea frunze, dar niciodată în viaţă nu vei ştii că prima frunză care a căzut in faţa ta şi ti-a atins chipul am fost eu….niciodată nu mi-ai auzit glasul din sufletul meu…niciodată nu ai considerat că totuşi sunt o fiinţă sensibilă, o fiinţă frumoasă care tânjeşte după fericire…o iubire adevărată…

Timp…

Timpul trece aşa de greu că orice aş face nu-l pot depăşi. Simt acea stare nulă, deloc veselie, deloc tristeţe, ca şi cum te-ai aştepta să se întâmple ceva dar fără să se întâmple. E apăsător…
E acea stare asemănătoare cu cea transmisă de Bacovia prin poeziile lui. Parcă simt lipsa unei persoane dragi care nu mai e lângă mine. E foarte urât să stai în singurătate. Dar chiar şi dacă m-am aflat azi printre persoane mai vesele, tot monotonie am simţit. Doar ţipătul surorii mele mi-a atras atenţia şi m-am simţit în acel moment furioasă şi apoi m-am calmat. De obicei când sora mea are un necaz şi tace eu îi simt suferinţa, motiv pentru care devin furioasă când cineva o necăjeşte. Pentru o clipă am simţit că trebuie să-i dau o palmă celui care a făcut-o pe sora mea să ţipe de durere [e vorba de karate], dar nu m-am simţit în stare, fiindcă erau şi alte persoane de faţă. Ea întotdeauna mi-a spus să nu mă mai bag în necazurile ei fiindcă se descurcă şi le rezolvă. Numai azi m-am gândit de două ori înainte să fac ceva nesăbuit, în trecut mereu mă băgam.
Ce monotonie…wow, e o zi ca din filme horror. Ce să mai zic….e un timp amar…

17.09.2011

Autumn…

A venit aşa frumos toamna şi odată cu ea mi-a venit şi mie mintea la cap. Curând va începe şcoala şi mă voi axa doar pe învăţat lăsând deoparte băieţii şi sentimentele. Tocmai mi-am dat seama cât de important e să ai un studiu terminat ca apoi să ai mintea limpede pentru orice început nou.
Azi noapte iar te-am visat…e foarte ciudat dar în vis ţi-am descoperit adevăratele gânduri, m-am gândit să renunţ la tine fiindcă şi-aşa am mult de învăţat pentru bac, plus că încă nu am învăţat cum trebuie din şcoala vieţii ca să trec peste altă dezamăgire. Sunt sigură că şi TU m-ai dezamăgi pe viitor la fel ca toţi ceilalţi, motiv pentru care nu voi mai risca. Îţi sunt recunoscătoare că nu ai încercat nimic cu mine şi să mă manipulezi. Să ştii că eu întotdeauna m-am prefăcut în faţa băieţilor că mă las manipulată când de fapt eu i-am testat şi nu am pus deloc sentimente. Prima oară m-am lăsat dusă de val şi nu i-am ascultat pe părinţi, pe sora mea, dar de-atunci eu nu m-am mai îndrăgostit de altcineva pentru că mi-am pierdut încrederea în propriile sentimente. Deci ceva ceva tot am învăţat din experienţă, nu?
Eu cred în vise, pentru că întotdeauna am văzut ceva semnificativ şi s-a împlinit.
Mama mea are dreptate să-mi spună de mii şi mii de ori că toţi sunt la fel, că prima mea prioritate în viaţă este să îmi termin studiile şi să am bani, să nu depind de un bărbat care să mă manipuleze fizic şi psihic. Eu nu voi mai căuta să îmi găsesc adevarată dragoste, adevărata iubire va veni la timpul ei…şi de la sine….
Toţi îmi spun că sunt rea. DA! Sunt o rea pentru că îi refuz şi le spun în faţă NU vreau să fiu una dintre femeile cu care au de-a face pentru experienţă şi plăcere. Fiindcă egoismul lor mă lasă rece…nu aş simţi nimic deosebit. Prefer să am pe cineva care să fie doar al meu, şi să fiu stăpână pe tot ce e îi aparţine…şi nu mă refer la bunuri, ci la trup şi suflet. Niciodată nu aş putea gândi altfel….

O melodie