Destinul

I

             Când Elizabeth făcea 18 ani, şi-a pus o dorinţă înainte de a sufla lumănările…

             Era o vreme geroasă, ninsese mult, dar pentru ea era una foarte frumoasă, fapt pentru care a ieşit câteva minute în papuci prin zăpadă, cu fularul la gât, fără geacă, având şi capul descoperit. Nu era deloc rece, vântul bătea foarte uşor, îi plăcea să simtă acea adiere cum o mângâia pe faţă, cum îi mişcă uşor genele, şi cum pătrundea prin fular, provocându-i acei fiori pe şina spinării. Dar după această ieşire n-a avut parte decât de reproşuri din partea mamei sale, fiind foarte îngrijorată pentru sănătatea ei. E ceva normal că o mamă să fie îngrijorată pentru fiica ei de care a avut grijă timp de 18 ani cu multă dragoste. La urma urmei a iertat-o, căci era ziua ei şi nu voia să îi strice această zi minunată în care avea prilejul să-şi pună o dorinţă, ceea ce-şi dorea de foarte mult timp. “Îmi doresc să găsesc pe cineva care să mă accepte aşa cum sunt şi să mă iubească sincer”. N-a spus nimănui acest lucru, de teamă să nu fie împlinită şi foarte bine a făcut. 

             Sper din tot sufletul să întâlnesc pe cineva cu suflet extraordinar şi care să îmi semene, îşi spuse ea. Oare cine ar putea să accepte faptul că port aparat auditiv? Cine ar putea să mă încurajeze şi să mă înveţe să am încredere deplină în mine? Cine ar putea să îmi spună ce ochi frumoşi am şi ce gene lungi? Cine… Nu ştiu. Contează doar să fie sincer, să aibă grijă de mine ca de o floare ce nu trebuie să fie atinsă de răutatea lumii. Să fie şi frumos. Să mă iubească! Da! Asta contează cel mai mult!

            După câteva zile, Elizabeth i-a dat dreptate mamei sale. A răcit şi a fost nevoită să meargă la doctor pentru a-i prescrie un tratament bun, să-i treacă mai repede. Simţi deodată o durere înţepătoare la o ureche, şi anume urechea dreaptă, care a generat o durere îngrozitoare de cap. Nu putea să vorbească şi nici să mănânce. Pentru asta mama a trebuit să plece pentru o oră de la muncă. Locul unde lucrează ea este foarte aproape de policlinică şi i-a luat doar 10 minute să ajungă la cabinet, iar Elizabeth ajungea tocmai în 45 de minute, fiindcă locuinţa ei este în partea cealaltă a oraşului. Ajunge în faţa policlinicii, îi dă telefon mamei să o întrebe la ce etaj trebuie să urce.

             -Hai, urcă la etajul doi şi o iei la stânga. Acolo ne vedem, îi spuse mama, grăbită.

             Au intrat în cabinet, doctorul îi face un control, după care îi spune mamei ce să-i dea. După ce au ieșit, au început să discute despre întâmplarea din noaptea de majoratul ei.

             -Ah, o să mă plictisesc! oftă Elizabeth. Nu-mi vine să cred! Otită externă?!  E prima oară când am aşa ceva. Am crezut că am amigdalită.

             Într-adevăr, durerea pe care o simţea era similară cu cea de la amigdalită. Deşi a fost copil timp de 18 ani, nu a avut niciodată aşa ceva. Doctorul i-a spus să nu iasă din casă timp de o săptămână. Dar acest lucru nu o surprinse deloc. Se obişnuise cu faptul că este diferită de ceilalţi tineri.

             -Data viitoare ai grijă să te îmbraci bine, acum suportă consecinţele. Asta e, îi spuse mamă supărată.

              Mama ei s-a dus direct la muncă, lăsând-o pe ea să meargă singură acasă. Cum a ajuns acasă, s-a descălţat cu greu, fiind ger afară picioarele ei au îngheţat instantaneu în cizmuleţele ei preferate.  Ciorapii erau uzi. Se descalţă şi de acei ciorapi, se duce la caloriferul din sufragerie, se aşează pe jos, se întinde pe spate lângă fotoliu şi pune picioarele pe calorifer.

            -Ce bine e!

             Închide ochii şi se gândeşte la ce va face în casă atâta timp cât nu are voie să iasă. După ce picioarele au revenit la temperatura normală, s-a ridicat şi s-a dus să-şi caute de îmbrăcat ca să se schimbe. 

            -Ce ţi-a zis doctorul?  întreabă sora ei, Sally.

            -Hm…ce să zică…să stau acasă o săptămână. Îi răspunse cu un ton plictisit.

            -Imi pare rău pentru tine, măcar nu ţi s-a întâmplat asta în timpul studiilor, altfel făceai absenţe şi…ştii cum e directorul…cu greu îl convingi să aprobe motivarea lor.

            -Da. Aşa e. Dar totuşi e vacanţă! Vroiam să mă bucur de ea altfel…să merg la patinoar, să fac om de zăpadă.

            -Lasa că o să-ţi treacă. îi spuse pe un ton încurajator şi o îmbrăţişă uşor, încât se simţea cum afecţiunea ei o mai linişteşte. Apoi vezi cum e zăpada, e moale şi nu poţi să faci nimic cu ea. Se va topi curând.

            -Nu mai contează! spuse Elizabeth zâmbind. Se apropie Crăciunul, deci avem multe de făcut. Să facem turte, salată beof, sarmale, ca mai apoi să facem lună…. Adică măturăm prin casă, ştergem praful, iar la final împodobim bradul, asta e partea cea mai plăcută.

            -Hai să începem de azi! Mai sunt 3 zile.

              -Bine!

             Amândouă s-au apucat de făcut curat în bucătărie pentru a o pregăti de Crăciun. Erau atât de vesele, încât au dat drumul la muzică să facă atmosfera mai plăcută.

              Este miezul nopţii, iar surorile, fiind atât de extenuate, au oprit muzica fiindcă se cam plictisiseră de ea, s-au gândit să facă o baie.

             -Cine intră prima la baie? întreabă Elly străduindu-se să-şi îndrepte spatele. Cu cât oboseala era mai accentuată în timpul curăţeniei, cu atât mai mult se cocoşa, încât îşi lipise genunchii de gât şi capul şi-l lăsase greu spre piept.

             -Lasă-mă pe mine să fiu prima! o rugă cu o voce oarecum slabă de oboseală.

             -OK. Du-te! încuviinţă din cap şi făcu un gest de politeţe, dându-se drept un domn ca şi cum ar invita-o la dans. Sally râse.

             Bucătăria lor strălucea de curăţenie, toate farfuriile, cănile, furculiţele şi linguriţele erau strânse în dulap. Măturat şi spălat pe jos. Până şi aragazul era ca nou. Cât de plăcut este să intri într-o bucătărie cu o atmosferă de culoare albastru deschis, curat şi cu un miros plăcut de mere de la pur.

             Mama bunelor gospodine le săruta pe obraz şi le îmbrăţişează bucuroasă de tot ce au făcut azi. A adus acasă medicamentele cumpărate de la farmacie, iar acum se apucă de tratament.

II

Se aude un zbârnâit lung de la unitatea centrală care nu se mai termină, dar încearcă sa îl ignore. Se văd si nişte luminiţe slab colorate care băteau la ochi, încearcă să le ignore şi pe ele. Nu. Nu vreau să mă trezesc, aveam un somn atât de profund…îşi spune Elly în gând. Dar ce rost mai are să dorm? E Crăciunul!

   Se ridică în capul oaselor zâmbind cu ochii închişi şi simţi mirosul bradului ce îi dădea senzaţia de linişte sufletească. Face o întindere grozavă în mijlocul patului încât mai lipsea să facă un cârcel, dar a avut grijă să lipsească şi îşi relaxează picioarele. La cât de bine se simţea în căldura plapumei datorită temperaturii corpului ei nu-i mai venea să se ridice din pat. Fiind bine odihnită îşi deschide ochii uşor simţindu-se frumoasă în acelaşi timp. Ea îşi apreciază ochii foarte mult datorită faptului că îi are albaştri, iar genele ei sunt foarte lungi. Multe fete i-au făcut complimente de-a lungul anilor cu privire la această calitate fizică. Dar până acum nici-un băiat nu i-a făcut vre-un compliment. Acest lucru nu o deranja fiindcă se obişnuise de mult timp cu asta. Cum deschise ochii complet vede sub brad în colţul sufrageriei două sacoşe pline ce păreau să se rupă de atâtea dulciuri. Se ridică repede de pe pat uitând complet de cablul de la laptop şi se împiedică de el. Ajunge la una din sacoşe şi o desface larg cât să vadă tot ce are în ea. Portocale, banane, suc, diverse mărci de ciocolată, pixuri, caiete, bloc de desen, creioane precum şi nişte hârtii A4 de tip carton colorat special pentru felicitări, invitaţii sau proiecte. Super! exclamă ea cu un zâmbet larg pe buze, după care se duce grăbită la sora ei care doarme adânc sub plapumă şi o sărută pe frunte.

   -Trezeşte-te! A venit moşul!

   Sally murmură ceva în somn, dar Elly nu înţelege şi o trezeşte mai bine dându-i plapuma deoparte şi îi scutură spatele ca să se ridice. Se ridică leneşă cu ochii închişi şi ajunge la cealaltă sacoşa ajutată de sora ei. Ea trase sacoşa spre ea şi o întoarce cu fundul în sus cât să-i cadă toate dulciurile şi rechizitele din ea. Găseşte bucuroasă o banană pe care o desface şi o muşcă, iar Elly se uită la ea şi râde.

   -De ce râzi? o întreabă cu gura plină încât o făcea să râdă în hohote.

   – De parcă n-ai ştii! i-a răspuns făcându-i cu ochiul atât la ea cât şi la banană.

   – Fugi de-aici! începe să râdă şi ea pricepând la ce se referea. Ce şmecheră eşti, ha!

   – Glumeam, fată! îi spuse zâmbind. Luă şi ea o banană din sacoşa ei şi mănâncă împreună cu ea.

   Cum au terminat de mâncat s-au dus la fereastra din sufragerie să vadă dacă a mai nins. Cerul era de un albastru spre alb, soarele bătea, stratul de zăpadă fiind foarte gros şi alb după trei sau patru zile de ninsoare fără oprire. Se uitau foarte atente cum trecea un grup de băieţi cu capră. Se simte un miros de ceva dulce care venea de la bucătărie, iar fetele s-au dus grăbite să vadă ce face mama. Cum intră ele în bucătărie, o văd cum presare peste fiecare foiţă nuci sfărâmate într-un castron mare. O îmbrăţişează şi îi zâmbesc.

   -Crăciun fericit, mami! îi spuseră amândouă odată.

   -Crăciun fericit, dragele mele! Ce v-a adus moşul?

   – Dulciuri, rechizite…

   – Sucuri, fructe şi…zăpadă! o completă Elly pe Sally.

   Elly se întoarce în sufragerie, unde nu vede altceva de făcut decât să facă patul şi să deschidă televizorul. Calculatorul fusese deschis încă dinainte să se trezească, ceea ce îi furase somnul. Caută telecomanda cu privirea şi o găseşte pe birou. Ia telecomandă şi se trânteşte cu picioarele pe pat, dând drumul la un canal cu telenovele. După câteva minute de vizionare se plictiseşte, se uită prin sufragerie şi vede un ghiozdan aşezat pe fotoliu. În acel ghiozdan erau patinele. Este pasionată de patinaj, deşi nu a făcut niciodată cursuri de patinaj artistic este o patinatoare foarte bună şi mereu atrage atenţia multor persoane care se aflau pe gheaţă. Îşi aminteşte cum a întâlnit un băiat, pe nume Harry în urmă cu un an pe care l-a plăcut mult, dar nu a fost niciodată cu el.

   În ziua în care a făcut 17 ani mama ei i-a dat bani pentru a-şi lua patine. Patinele pe care le-a cumpărat sunt pentru patinatori artistici, dar perfecte pentru ea. După ce s-a întors acasă, a intrat pe internet să vorbească cu prietena ei care stă în acelaşi bloc cu ea, chiar şi la acelaşi etaj. Prietena ei i-a spus că poate merge cu ea la patinoar. În dimineaţa următoare s-a trezit, s-a aranjat şi s-a îmbrăcat gros pentru patinoar, dar înainte de a ieşi pe uşa i-a trimis un mesaj prietenei sale primind un răspuns că nu mai poate merge pentru că plouă. Aşa frică îţi este de ploaie? se gândi Elly. Ştii ce? M-ai făcut să pierd timpul aşteptându-te încât acum nu voi ajunge la timp. S-a hotărât să plece singură la următorul program, deşi  ştia că în programul de după amiază îl va întâlni pe băiatul de care îi place prietena ei, s-a dus să-l întâlnească. În urmă cu două săptămâni prietena ei a luat-o pe Elly la patinoar unde era şi băiatul acela…atunci s-au cunoscut şi s-au plăcut. Tot în aceeaşi zi s-a despărţit de prietena ei, după care a luat legătura cu Elly încercând s-o ademenească. Cum a ajuns la patinoar l-a zărit pe el apropiindu-se de ea şi salutând-o. Ea a stat la rând în jur de zece minute pentru a-şi ascuţi patinele, după care el a venit să o ajute. Cine şi-ar fi imaginat că un brunet frumos cu ochi căprui poate să o placă? I-a legat şireturile strâns aşa cum ştia el fiindcă acesta patinează de foarte mulţi ani şi a condus-o până pe gheaţă după care a lăsat-o puţin timp singură să se obişnuiască. Între timp ea a observat că are o problemă la patine. Vârful lamelor de la patine era foarte ascuţit şi deodată simţi cum intră cu vârful în gheaţă cât să o facă să zboare ca o pasăre cu aripile întinse aterizând direct pe burtă. Băiatul a văzut-o şi a fugit repede spre ea să o ridice. Ea era amuzată de senzaţia pe care a avut-o atunci când se afla în aer. La jumătatea programului Elly a început să se stăpânească mai bine pe gheaţă, iar Harry o ţinea de mână, după care îi dă drumul şi se fugăreşte cu alţi băieţi ce se aflau pe gheaţă. Ea mai patina câteva minute până când se apropie de el, nu foarte mult fiindcă îi era teamă de el. El îi făcea semn să se apropie mai mult. De ce? l-a întrebat. El i-a zâmbit şi i-a răspuns: „Ca să te sărut.” La auzul acestor cuvinte simţea cum o cuprindea emoţiile în stomac încât le confunda cu teama. Ea i-a făcut semn că „nu” şi a fugit nemaiputându-şi stăpâni emoţiile. Harry a încercat pentru a doua oară să o convingă să se apropie de el şi aşa s-a întâmplat. A luat-o în braţe şi a ţinut-o strâns uşor după care o privi în ochi încercând s-o sărute. Ea a ezitat la început, după care a cedat şi l-a lăsat să o sărute, având acum prea multe emoţii încât s-a sprijinit cu capul pe umerii lui timp de un minut. El pesemne că ştia despre ce e vorba astfel a încercat s-o liniştească spunându-i că nu-i face nimic rău.

   Elly zâmbeşte larg cu ochii închişi încât emoţiile amintirilor au făcut-o să se ridice de pe pat şi să facă o piruetă împiedicându-se de cablul de la laptop. Acum nu mai are răbdare să treacă acele şapte zile de tratament până să se apuce din nou de patinat. Cine ştie? Poate că trece din nou prin acel moment adorabil.

   Stătu o clipă după care se gândi că în următoarea zi poate să patineze chiar dacă nu au trecut cele şapte zile, cel puţin nu o mai durea urechea.

   – Mami…

   – Da, draga mea. Ce s-a întâmplat?

   -Mă gândeam să merg mâine la patinoar…

   – Hm. se gândi câteva clipe. Te mai doare urechea?

   – Nu, nu mai simt nimic. Pare să fie în regulă.

   – Bine, du-te. Dar să pui ceva pe cap.

   -OK. Aşa am să fac. Mulţumesc! o sărută pe obraji.

   În culmea fericirii se pregăteşte pentru o baie fierbinte, după care îşi pregăteşte hainele pentru ziua de mâine.

Anunțuri

4 gânduri despre „Destinul

  1. Am uitat sa mentionez ca asta-i singurul sezon(deci e finalul final)=> Iti recomand sa nu citesti synopismul(adica date despre serial).Si sa mentionez ca … este un final neasteptat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s